„Ce mai spun oamenii în terapie: „Nu sunt bun de nimic. Dacă încerc și eu ceva nou, termin prin a greși sau a mă face de râs. Nu știu cum și de ce, dar alții sunt mai competenți, mai inteligenți și mai capabili decât mine. Nici măcar nu știu de ce ar vrea cineva să petreacă timp cu mine. Dacă spun ce gândesc, probabil că voi părea ridicol. Mai bine tac și mă prefac că nu contează, pentru că nu sunt la fel de important ca ceilalți.”
Stima de sine reprezintă modul în care o persoană se percepe și se evaluează. Este strâns legată de respectul față de sine și încrederea în propriile capacități. O stimă de sine sănătoasă este esențială pentru a duce o viață echilibrată și împlinită, influențând atât relațiile sociale, cât și calitatea vieții în general.
Există anumite obiceiuri care pot eroda treptat stima de sine, precum autocritica excesivă, compararea constantă cu ceilalți și ruminatia. Autocritica apare atunci când o persoană se judecă prea aspru, concentrându-se pe greșeli și imperfecțiuni. Aceasta se poate transforma într-un cerc vicios de îndoială și dezamăgire față de sine. Ruminatia, la rândul ei, implică revizitarea obsesivă a unor evenimente negative din trecut sau anticiparea unor scenarii de eșec în viitor, ceea ce duce la amplificarea anxietății și a lipsei de încredere.
Evenimentele din copilărie pot, de asemenea, să joace un rol important în dezvoltarea stimei de sine. De exemplu, creșterea într-un mediu unde predomina critica, lipsa de sprijin emoțional sau experiențe marcate de bullying pot determina o percepție distorsionată a valorii proprii la maturitate. Furia neexprimată adecvat sau reprimată din cauza unor astfel de experiențe poate adăuga, de asemenea, un strat de neîncredere și neacceptare.
O abordare eficientă pentru îmbunătățirea stimei de sine este conștientizarea și modificarea obiceiurilor negative. În acest sens, psihoterapia poate juca un rol crucial, ajutând individul să își înțeleagă tiparele de gândire și să-și dezvolte noi perspective. Terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, ajută la identificarea și schimbarea gândurilor negative automate, care alimentează autocritica și ruminatia.
Pe lângă psihoterapie, practici precum mindfulness și meditația contribuie la o mai bună conștientizare a propriei persoane, permițând persoanei să observe gândurile și emoțiile fără a se identifica cu ele. Această detașare poate reduce impactul negativ al autocriticii și al furiei necontrolate. Totodată, cultivarea relațiilor sănătoase cu prietenii este esențială, deoarece un mediu de susținere poate ajuta la construirea încrederii în sine.
Relațiile sociale au un impact major asupra stimei de sine. O rețea de prieteni care oferă sprijin emoțional și încurajare poate ajuta la construirea unei imagini de sine pozitive.
Este important ca o persoană să învețe să recunoască tiparele negative și să stabilească limite în relațiile care afectează bunăstarea emoțională. Acest lucru nu înseamnă neapărat să renunți la prietenii, ci să clarifici așteptările și să comunici nevoile într-un mod asertiv.
În concluzie, stima de sine este influențată de numeroși factori, de la evenimentele copilăriei până la obiceiuri negative precum autocritica și ruminatia. Însă, stima de sine nu este fixă și poate fi îmbunătățită prin autocunoaștere, psihoterapie și crearea unui mediu social sănătos. Cultivarea compasiunii față de sine și stabilirea unor relații pozitive sunt pași esențiali pentru o stimă de sine mai sănătoasă. Cum îți percepi tu propria stimă de sine în prezent?”